Monica Tatoiu, mărturisiri din anii de profesorat: „Un elev a aruncat cu pietre după mine”

Monica Tatoiu, una dintre cele mai cunoscute femei de afaceri din România, a făcut recent dezvăluiri surprinzătoare despre perioada în care a fost profesoară de matematică. Înainte de a deveni o figură publică influentă, Tatoiu a petrecut 15 ani la catedră, perioadă care a inclus și episoade dificile și chiar periculoase.

15 ani în învățământ: între pasiune și provocări extreme

Monica Tatoiu a predat matematică timp de un deceniu în perioada comunistă și încă cinci ani după Revoluție. Într-un interviu recent, aceasta a povestit despre incidentele tensionate din sălile de clasă, inclusiv o confruntare cu un elev care repeta pentru a patra oară aceeași clasă.

„Aveam în clasă un băiat care repeta clasa pentru a patra sau a cincea oară. Individul a aruncat cu pietre după mine”, a mărturisit Tatoiu.

Reacția ei a fost una neobișnuită, dar eficientă:

„M-am întors și i-am spus apăsat: «Băiete, eu sunt în evidența Spitalului 9 de nebuni. Dacă te omor, nu pățesc nimic».”

Replica a avut efect. Elevul nu a mai avut ieșiri violente. Mai târziu, femeia de afaceri avea să afle că acesta a fost condamnat și a ajuns în închisoare pentru fapte penale.

Profesor respectat, cu rezultate vizibile

Deși a fost un cadru didactic exigent, Monica Tatoiu este mândră de parcursul profesional al foștilor săi elevi. Mulți dintre aceștia au ajuns antreprenori, manageri sau lideri în companii importante.

„Am fost genul de profesor pe care jumătate dintre elevi l-au urât, jumătate l-au iubit, dar toți mi-au spus «mulțumesc» după ce s-au maturizat.”

Lecții despre autoritate și caracter

Povestea Monicăi Tatoiu scoate în evidență provocările cu care se confruntă profesorii din România, dar și importanța fermității și a unei viziuni clare asupra educației. Chiar și în fața unor situații-limită, Tatoiu a reușit să-și păstreze autoritatea și să continue să inspire.

Această experiență este o lecție despre curaj, despre asumarea rolului de formator și despre cum respectul se câștigă nu doar prin blândețe, ci și prin fermitate atunci când contextul o cere.