„Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii și multă vreme am trăit în pace și belșug! Începând din 1999, viața mea s-a dat peste cap din senin…
Într-o noapte, am visat o mulțime de nou-născuți care înotau într-un acvariu uriaș, chiar în fața mea, păreau că se sufocau, căutând disperat o ieșire. N-am să le pot uita niciodată ochii aceia mari și disperați care mă priveau! A doua zi, au explodat în viața mea câteva necazuri care m-au adus aproape de disperare. Soției i s-a diagnosticat cancer la sân și a suferit o operație care a lăsat-o mutilată.
La scurt timp, fiul meu – licean pe atunci – mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva și că viața i-ar putea fi în pericol dacă nu-și plătește datoria. Am aflat rapid că devenise dependent de heroină și împrumuta din ce în ce mai des, pentru că nu mai avea bani să își plătească dozele. La nici o săptămână, mi-a fost furată mașina – un Volkswagen Passat nou-nouț – pe care nu apucasem să o asigur. Și pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spațioase a fost parțial distrus de un incendiu… Eram pur și simplu copleșit! Deși eram un om relativ credincios, dar fără să frecventez prea des biserica, mi-a venit gândul să urc pe dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele coincide cu ziua de 27 octombrie, când se făcea pelerinajul la moaștele Cuviosului Dimitrie Basarabov.
În orele cât am așteptat la coadă, m-am rugat tăcut, întrebându-l pe sfânt unde greșisem de s-au abătut atâtea nenorociri asupra mea și ce trebuie să fac. Când am ajuns în fața moaștelor, nu am mai putut gândi nimic… Am izbucnit în plâns și nu m-am putut opri decât târziu, după ce am coborât de pe deal. Ei bine, vă rog să mă credeți că în noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multă blândețe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârșire, ca un nelegiuit ce eram!
Mi-a spus că acei nou-născuți pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii care nu apucaseră să ajungă pe lumea asta, pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, și primisem mulți bani necuveniți în schimbul acestor crime. Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeași blândețe, explicându-mi că, dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce vor veni asupra mea vor fi și mai mari. Mai mult, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al pruncilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, avertizându-mă: „Vei vedea ce se va întâmpla, pe măsură ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Și nu mai păcătui…”.
De a doua zi, nu am mai făcut nici un chiuretaj și mi-am câștigat existența din consultații, nașteri sau intervenții chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii. La scurt timp, am început, împreună cu soția mea, să vizităm orfelinatele, însoțiți de preotul parohiei noastre, botezând cel puțin un copil în fiecare lună! Vreau să vă spun că lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură în viața mea… Astăzi, după cinci ani, soția mea se simte bine, chiar dacă a pierdut un sân, iar fiul meu, după ce a terminat liceul, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat. Analizele medicale ale soției dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat.
Ne-am refăcut casa, cu greu, dar temeinic și – surprinzător, pentru un păcătos ca mine – câștigurile noastre nu s-au diminuat prea mult, chiar și în absența chiuretajelor! Am devenit un om cu adevărat credincios, care a înțeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plătește în viață, în funcție de măsura faptelor rele, dar, deopotrivă, totul se răsplătește în viață, după măsura faptelor bune. Vedeți cum lucrează Dumnezeu prin sfinții Săi?! Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a făcut cu mine o minune „obişnuită”, nu mi-a salvat viața în mod spectaculos, dintr-un accident de mașină, să zicem, ci mi-a deschis mintea și m-a ajutat să mă salvez, prin propriile mele fapte.”